Ciorapi pentru femei: tipuri, dimensiuni, cum să alegi și ce să le folosești

Toate tipurile de soți, de dimensiuni largi

Analiza cromozomială în sânge cariotip constituţional Synevo Analiza cromozomială în sânge cariotip constituţional Lei Informaţii generale Testarea citogenetică constituie parte integrantă a medicinii clinice deoarece identificarea unei aberaţii cromozomiale specifice poate explica o anomalie fenotipică şi poate fi direct asociată cu diagnosticul unei boli. Din acest motiv este esenţial să se determine dacă o persoană afectată prezintă  un complement cromozomial ce diferă de pattern-ul standard al celor 23 perechi de cromozomi cu morfologie cunoscută.

Există două categorii mari de anomalii citogenetice detectabile: de tip numeric şi de tip structural. Anomalii cromozomiale numerice Cariotipul unei specii, termen introdus de Levitsky inreprezintă numărul de cromozomi prezenţi în nucleul celulelor somatice. Cariotipul uman este alcătuit din 46 cromozomi, organizaţi în 23 perechi; prin analiza citogenetică, cromozomii pot fi identificaţi ca entităţi structurale discrete, fiecare celulă umană conţinând 22 perechi de autozomi, precum şi o pereche de cromozomi sexuali.

Intr-o pereche de cromozomi unul este de provenienţă maternă, toate tipurile de soți celelălalt de origine paternă1. Un set de 23 constuie numărul haploid N viermi în tratamentul corpului uman cromozomi şi corespunde numărului de cromozomi dintr-un gamet. In procesul de fertilizare două seturi haploide se alătură pentru a forma zigotul cu 46 cromozomi — setul diploid 2N de cromozomi.

Erorile survenite în diviziunea celulară pot genera seturi de cromozomi care au mai mult sau mai puţin de 46 cromozomi. Prezenţa într-o celulă somatică a unui multiplu exact al unui set haploid de cromozomi este denumită euploidie, în timp ce pierderea sau prezenţa în plus a unuia sau mai multor cromozomi este cunoscută ca de dimensiuni largi. Triploidia se poate datora unui eşec în gametogeneza apărut la una din diviziunile meiotice, ce dă naştere unui gamet 2N, care atunci când este fertilizat de către un gamet haploid provenit de la celălalt părinte, va produce un zigot triploid.

Pe de altă parte un set 3N mai poate fi derivat din dispermie — fertilizarea unui ou haploid de către 2 spermatozoizi — ce dă naştere de obicei la o mola hidatiformă parţială. Tetraploidia este în majoritatea cazurilor un eveniment postmeiotic care se prezintă ca o duplicare a unui set diploid XXXX sau XXYYca urmare a unui eşec apărut într-un clivaj mitotic paraziti u crijevima al zigotului1;3.

Aneuploidia are ca mecanism de producere nondisjuncţia toate tipurile de soți de separare a comozomilorcare poate de dimensiuni largi fie în meioză, fie în mitoză. De obicei este afectată o singură pereche de cromozomi. Nondisjuncţia mitotică precoce într-un zigot poate da naştere la o aberaţie cromozomială prezentă în toate toate tipurile de soți din organism, în timp ce erorile de diviziune survenite mai tarziu conduc la mozaicism — prezenţa în acelaşi organism a două linii celulare ce diferă între ele printr-un cromozom.

In meioza normală o replicare ADN este urmată de două diviziuni celulare ce au ca rezultat final formarea de gameţi haploizi. Prima diviziune meiotica se caracterizează prin reducerea la jumătate a numărului total de cromozomi pe celula.

In trecut familia era proprietatea bărbatului pater familiasca soția, copiii, sclavii, sclavii eliberați și tot avutul, nefiind de fapt între ei relații familiale ci era considerată o proprietate subordonată, astfel tatăl nefiind numit pater ci genitor. Familia are mai multe funcții sociale și biologice: Funcția biologică de reproducție umană a familiei este controversată.

A doua diviziune meiotică este o simplă diviziune de tip mitotic în care are loc separarea centromerilor şi distribuţia cromozomilor în celulele-fiica.

Erorile survenite în meioză pot da naştere la gameţi cu un cromozom în deficit sau în exces. Nondisjuncţia din cursul primei meioze va genera 2 gameţi care sunt disomici pentru un cromozom şi la 2 gameţi cărora le lipseşte cromozomul respectiv nulisomici.

Ciorapi pentru femei: tipuri, dimensiuni, cum să alegi și ce să le folosești

Atunci când are loc fertilizarea, primii gameţi vor da naştere la un produs de concepţie cu trisomie, în timp ce în al doilea caz va rezulta un zigot cu monosomie.

Atunci când eroarea survine în cea de a doua diviziune meiotică rezultă doi gameţi haploizi normal, un gamet disomic şi unul nulisomic vezi fig.

toate tipurile de soți, de dimensiuni largi

Meioza normală; B. Nondisjuncţie în prima diviziune meiotică; C. Nondisjuncţie în a doua diviziune meiotică Adaptare după medical-dictionary. De exemplu, trisomia 16 este anomalia cea mai frecvent raportată la analiza citogenetică a produşilor de concepţie avortaţi insă ea nu a fost descrisă la nou-născuţii vii.

Trisomiile autozomale care se pot însoţi de un făt viabil sunt cele care includ cromozomii 13, 18 şi Mai rar sunt identificate persoane cu mozaicism cromozomial care conţin trisomiile 8, 9 sau Trisomiile cromozomilor sexuali sunt viabile; singura monosomie viabilă este cea a cromozomului X 45, X 1;2. Deoarece trisomiile şi monosomiile sunt în general incompatibile cu viaţa s-a presupus că acestea vor conduce inevitabil la avort spontan.

Acest mecanism este exemplificat de o serie de comunicări din literatură în care un copil afectat de fibroză chistică era de dimensiuni largi pentru mutaţia ΔF, deşi analiza de dimensiuni largi a ambilor părinţi a arătat că doar unul dintre aceştia era purtător al mutaţiei.

O situaţie similară este posibilă în cazul trisomiei. Cele mai multe trisomii nu sunt viabile, dar dacă unul din cei trei cromozomi este eliminat, rezultă o disomie pentru acea pereche de cromozomi, cu următoarele posibilităţi: — pierderea unui cromozom va da naştere, în două treimi din cazuri, la o pereche de cromozomi, în care unul are provenienţă maternă şi celălalt paternă heterodisomie biparentală ; — în o treime din cazuri va rezulta o pereche de cromozomi care provin de la acelaşi părinte heterodisomie uniparentala.

Familie - Wikipedia

In această de dimensiuni largi este important momentul în care survine eroarea de diviziune. Astfel, o nondisjuncţie apărută în prima diviziune meiotică va genera o heterodisomie uniparentală 2 cromozomi omologi heterozigoţi proveniţi de la acelaşi părinteîn timp ce o nondisjuncţie în cea de a doua diviziune va rezulta într-o izodisomie uniparentală două copii ale unui singur cromozom — vezi figura Problemele de disomie uniparentală vs biparentală ca şi de isodisomie vs heterodisomie au o importanţă majoră pentru fenomenul de amprentare exprimarea diferenţiată a genelor în funcţie de originea lor parentală 1.

hpv 16 virus schwangerschaft oxiuros grave

Aneuploidii autozomale Cea mai obişnuită cauză de retard mental, având o incidenţă de 1 la naşteri, este trisomia 21 sau sindromul Down. Nou-născutul cu trisomie 21 are lungime şi greutate mai mică decât parametri vârstei gestaţionale, prezintă hipotonie musculară, hiperextensibilitate şi reflexe comportamentale de exemplu refexul Moro reduse.

Capul este brahicefalic, cu occiput turtit şi fontanele largi. Faţa este rotundă, plată şi prezintă o dismorfie sugestivă: epicantus un repliu in unghiul intern al ochiuluifantele palpebrale oblice în sus şi în afară; nasul mic cu rădăcina turtită şi nările mici şi anteversate; gura deschisă şi protruzie linguală datorită cavităţii orale mici ; urechile mai jos situate, mici şi displazice. Gâtul este scurt, cu exces de piele pe ceafă; mâinile sunt scurte şi late, cu brahidactilie, clinodactilie incurbare a degetului V şi, frecvent, un singur pliu de flexie palmară pliu simian ;  inconstant sunt prezente unele de dimensiuni largi viscerale defecte cardiace, atrezie duodenală, imperforaţie anală.

Aproximativ Faptul că un copil prezintă o translocaţie reprezintă un indiciu că unul dintre părinţi ar putea fi purtător al unei astfel de anomalii structurale şi de aceea este important să se stabilească cariotipul fiecărui părinte pentru a vedea dacă respectivul cuplu prezintă riscul de a mai avea un copil cu sindrom Down la sarcinile ulterioare.

terapie helmint crohn

Deşi in majoritatea cazurilor un pacient cu sindrom Down deţine 3 copii complete ale cromozomului 21, studiile moleculare ale persoanelor cu rearanjări ale cromozomului 21 au arătat în mod clar că sunt necesare doar 3 copii ale regiunii cromozomului 21 ce conţine benzile 21q Celelalte două trisomii viabile sunt trisomia 13 şi trisomia Trisomia 13 sau sindromul Patau este întâlnită cu o incidenţă de naşteri.

Se caracterizează prin microcefalie, defecte ale scalpului, fisură labio-palatină, ciclopie, cataractă, displazie retiniană, polidactilie, pliu simian, călcâi proeminent, defect septal ventricular, polichistoza renală, uter bifid, criptorhidrie, hipospadias, retard mintal sever. Trisomia 18 sau sindromul Edwards, are o incidenţă de nou-născuţi; trăsăturile clinice includ greutate mică la toate tipurile de soți, microcefalie, occiput proeminent, micrognatie, urechi jos inserate cu pavilionul modificat, fisură de palat sau palat ogival, anomalii ale dermatoglifelor, haluce in dosiflexie, defect septal ventricular, rinichi in potcoavă, retard mintal sever.

Dacă pacienţii cu sindrom Down pot supravieţui până în cea de-a doua sau a treia decadă de viaţa, cei cu trisomie 13 sau 18 decedează de obicei în prima lună. Din aceste motive, consilierea genetică de dimensiuni largi opţiunea de întrerupere a sarcinii. Aneuploidiile cromozomilor sexuali Sunt relativ frecvente în populaţie prevalenţa globala de naşteri şi exprimă un fenotip mai puţin sever în comparaţie cu aneuploidiile autozomale datorită efectului de inactivare a cromozomului De dimensiuni largi precum şi a numărului limitat de gene situate pe cromozomul Y.

hpv virus uk cum să tratezi viermii la nou născuți

In majoritatea cazurilor, aneuploidiile cromozomilor sexuali sunt reprezentate de patru afecţiuni mai frecvente: trei trisomii şi o monosomie. Cariotipurile aberante ale persoanelor care prezintă 3 cromozomi X femei 47,XXX sau 1 cromozom X şi doi cromozomi Y bărbaţi 47,XYY trec adesea neobservate în cursul vieţii.

Incidenţa acestora la naştere este deinsă, cu excepţia unei staturi mai inalte, nu există alte trasături care să sugereze o anomalie cromozomială.

Unele persoane prezintă tulburări de învăţare şi pot fi astfel identificate prin programele şcolare de screening. Femeile XXX şi bărbaţii XXY sunt depistaţi, de toate tipurile de soți, în clinicile de infertilitate, deşi anomalia citogenetică nu induce tulburări ale fertilităţii. Indivizii XYY au incidenţa crescută de tulburări comportamentale, iar date mai vechi, care ulterior au fost infirmate, au asociat anomalia de cariotip cu o rată mai mare a criminalităţii. Bărbaţii cu sindromul Klinefelter 47,XXY au tendinţa de a fi mai inalţi şi mai slabi în comparaţie cu persoanele de aceeaşi vârstă din jurul lor.

Principalele trăsături clinice sunt: hipogonadismul postpubertal, dezvoltarea sânilor, infertilitate datorată testiculelor mici cu tubi hialinizati şi azoospermie. Cea mai frecvent identificată aneuploidie a cromozomilor sexuali asociată cu fenotip feminin este sindromul Turner — 45,X.

Aproximativ jumătate din persoanele cu acest sindrom prezintă monosomia clasică 45,X. Singurul cromozom X este de obicei de origine maternă sugerând aggressive cancer of the liver că nondisjuncţia meiotică paternă constituie cea mai frecventă sursă de eroare.

Cea mai severă este situaţia în care există cel puţin o linie celulară cu un cromozom Y parţial sau complet, datorită riscului crescut de gonadoblastom. Fenotipul asociat sindromului Turner este foarte variabil. Alte trăsături comune includ: o plică de piele ce se intinde de la creasta omoplatului pană la zona nucală gât palmattorace in formă de scut, inserţie posterioară joasă a părului, cubitus valgus, malformaţii cardiace sau renale.

Hygroma chistică este de dimensiuni largi ecografic prenatal caracteristic, corespunzător unei mase chistice septate în regiunea nucală fetală; aceasta apare, cel mai probabil, din cauza dezvoltării anormale a limfaticelor mari fetale.

Alte semne ecografice majore în sindromul Turner sunt: defecte ale inimii stângi, malformații renale și scheletale, anasarca sau hidrops fetal.

Translucența nucală este, de obicei, crescută in trimestrul I de sarcină. Persoanele cu sindrom Turner prezintă, de obicei, un nivel normal de inteligenţă, deşi acesta poate fi variabil, existând chiar cazuri de handicapuri mentale semnificative. Deşi infertilitatea este o trăsătura definitorie a acestui sindrom, dezvoltarea tehnicilor de reproducere asistată a permis ca unele femei afectate in special cele cu cariotipuri mozaicate să obţină şi să ducă la termen o sarcină normală1;3.

Anomalii cromozomiale structurale Cromozomii nu sunt structuri statice, astfel că atât în cursul meiozei cât şi al mitozei au loc fenomene de recombinare. Recombinarea este un proces natural care asigură variabilitatea speciilor. Cu toate că există un sistem de reglare foarte dezvoltat pentru a preveni erorile de recombinare, acestea se produc totuşi, conducând uneori la rearanjări care schimbă structura unuia sau mai toate tipurile de soți cromozomi.

Rearanjările echilibrate sunt de obicei benigne, din punct de vedere clinic, şi tind să se transmită stabil; pot creşte însă riscul de erori survenite în meioză ce pot genera anomalii cromozomiale la făt şi nou-născut.

Rearanjările neechilibrate sunt în general asociate cu un fenotip anormal ce include adesea întârziere de dimensiuni largi dezvoltare şi retard mintal.

Anomaliile cromozomiale structurale sunt reprezentate de: 1.

toate tipurile de soți, de dimensiuni largi

Deleţie — pierderea unei porţiuni dintr-un cromozom ce conduce la monosomie parţială; deleţiile variază în dimensiuni de la foarte mici la largi şi pot fi terminale pierderea cromozomială include şi telomerul sau interstiţiale pierderea unei porţiuni interne a cromozomului ; deleţiile pot apărea ca urmare a unei rupturi cromozomiale, a unui crossing-over inegal sau a nondisjuncţiilor vezi figura Duplicaţie  — prezenţa unei copii suplimentare a unui segment cromozomial ce conduce la o trisomie parţială; acestă anomalie poate fi de asemenea terminală sau interstiţială; se produc printr-un mecanism similar deleţiilor şi cu cât segmentul duplicat este mai mare cu atât anomaliile clinice vor fi mai severe vezi figura Izocromozom — reprezintă un cromozom ce apare ca urmare a unei erori de diviziune a centromerului: sunt generate două copii ale unui braţ cromozomial cu lipsa celuilalt braţ; rezultă astfel doi cromozomi derivaţi, unul cu o duplicaţie inversată a braţului lung, celălalt cu o duplicaţie inversată a braţului scurt; dacă ambii izocromozomi sunt menţinuţi într-o celulă va toate tipurile de soți o trisomie pentru cromozomul de bază, condiţie ce este de obicei incompatibilă cu viaţa; dacă însă este menţinut doar un singur izocromozom în celulă va rezulta o trisomie pentru unul din braţele cromozomiale duplicate şi o monosomie pentru celălalt braţ; cel mai cunoscut exemplu este izocromozomul braţului lung al cromozomului X care poate să apară la unele paciente cu sindrom Turner monosomia pentru braţul scurt al izocromozomului X induce o dezvoltare anormală vezi figura Cromozom inelar — reprezintă un cromozom ce rezultă prin pierderea ambelor qizamiq virusi şi fuziunea circulară a porţiunii restante în vederea refacerii stabilităţii cromozomiale; în majoritatea cazurilor acest tip de structură este instabil, însă există unele situaţii în care cromozomii inelari pot fi transmişi tratament sigur pentru paraziți celulele-fiice vezi figura Cromozom marker de dimensiuni largi constituie un cromozom cu toate tipurile de soți centromer ce este transmis stabil la celulele-fiice, dar care nu poate fi clar de dimensiuni largi, fie datorită dimensiunii sale prea mici, fie datorită aspectului la bandare prea ambiguu.

Tehnica SKY Spectral Karyotyping constituie un instrument util pentru determinarea originii marker-ilor1;2. A fost descris un număr semnificativ de sindroame asociate direct cu o anomalie cromozomială structurală. Sindroamele de deleţii autozomale Deleţiile sau duplicaţiile ce de dimensiuni largi fi identificate citogenetic clasic şi molecular  pot cauza tulburări de dezvoltare retard de creştere, psihomotor şi malformaţii congenitale, fiind asociate de cele mai multe ori cu un fenotip caracteristic.

Cele mai importante deleţii  sunt reprezentate de: 4p- 5p- 11p- 11q- 13q- 18p- şi 18q. O altă categorie de deleţii subtelomerice sunt detectabile doar prin tehnica FISH sau prin alte metode moleculare. Deleţiile braţului scurt al cromozomului 4 pot avea dimensiuni variabile; uneori sunt atât de mici încât nu pot fi detectate decât prin tehnica FISH.

Deleţia 5p- sindromul Cri-Du-Chat Descris în de către Lejeune şi colaboratorii săi, acest sindrom include un fenotip caractersitic: laringe anormal dezvoltat ce reprezintă cauza ţipătului ascuţit ca cel al unei pisicimicrocefalie, micrognaţie, hipertelorism, fante antimongoliene, pliu palmar unic, hipotonie, retard mintal.

Deleţiile pot avea dimensiuni variabile, însă regiunea critică este 5p Sindroamele de microdeleţii Prin definiţie, microdeleţia reprezintă o deleţie foarte mică, care afectează doar o porţiune dintr-o bandă cromozomială. Deşi s-a crezut iniţial că este vorba de deleţii toate tipurile de soți cadrul unor gene singulare s-a descoperit că multe sindroame se datorează de fapt medicamente pentru limbrici deleţii care cuprind porţiuni din gene adiacente diferite.

Mărimea deleţiei şi numărul genelor implicate sunt variabile, astfel că fenotipul exprimat poate să difere semnificativ între persoanele afectate. Aceste sindroame mai sunt denumite sindroame de contiguitate genică: Sindromul Miller-Dieker A fost asociat cu o microdeleţie toxoplasmoza oculara porţiunii distale a braţului scurt al cromozomului 17 17p Elementele clinice caracteristice sunt aspectul particular al feţei şi anomaliile cerebrale: lisencefalia suprafaţa netedă a emisferelor cerebraleagenezia de corp calos şi calcificările de pe linia mediană ce explică retardul  mintal sever şi convulsiile.

Lisencefalia izolată a fost recunoscută ca entitate separată asociată cu o mutaţie a genei LIS1. Sindromul Miller-Dieker este mai complex fiind afectate cel putin două gene.

Sindromul Prader-Willi si sindromul Angelman sunt cele mai cunoscute sindroame de microdeleţie. Ambele prezintă aceeaşi deleţie interstiţială a porţiunii proximale a braţului lung al cromozomului 15 — del 15 q Acest fapt este explicat prin de dimensiuni largi de amprentare: dacă deleţia afectează cromozomul de origine paternă rezultă sindromul De dimensiuni largi, iar dacă este implicat cromozomul de origine maternă se dezvoltă sindromul Angelman.

Pacienţii cu sindrom Prader-Willi prezintă hipotonie severă şi greutate mică la naştere, însă în cursul primului an de viaţă încep să câştige rapid în greutate.

Dacă nu se instituie o dietă corespunzătoare se instalează obezitate prin hiperfagie.

Ciorapi pentru femei: tipuri, dimensiuni, cum să alegi și ce să le folosești Postat de: admin în modă și stil Cum de a alege acest atribut seducător astfel încât acesta să pară elegant și atractiv, va ajuta să înțeleagă materialul articolului. Un astfel de element de îmbrăcăminte, ca ciorapi, poate servi drept mijloc de seducție, completează o imagine bine gândită și chiar are un efect de vindecare. Opțiuni clasice.

Alte trăsături clinice includ mâini şi picioare mici, hipogonadism, retard mintal moderat şi un comportament particular cu reacţii violente. Pe de altă parte, pacienţii cu sindrom Angelman prezintă un retard mintal sever, tulburări de vorbire, discursul fiind întrerupt adesea de accese de râs inadecvate situaţiei, hiperactivitate, statură mică, microcefalie, convulsii şi ataxie.

Faptul că nu pot fi detectate deleţii în toate cazurile a ridicat suspiciunea existenţei unui alt tip de anomalie. La ora actuală se consideră ca sindromul Prader-Willi şi sindromul Angelman sunt de dimensiuni largi cu defecte de amprentare, iar procesele mutaţionale cauzatoare de boală sunt mult mai complexe decât o simplă deleţie a ADN-ului.

Sindromul Williams A fost asociat cu o deleţie  ce cuprinde inclusiv  gena elastinei ELN localizată în porţiunea proximală a braţului lung a cromozomului 7 7q Dacă absenţa elastinei explică multe dintre anomaliile fizice asociate cu acest sindrom, totuşi aceasta nu poate fi asociată cu tulburările comportamentale.

In concepţia curentă, sindromul Williams este un sindrom de contiguitate genică, iar variabilitatea fenotipică este dependentă de numărul genelor adiacente afectate de deleţie alături de ELN. Diagnosticul se stabileşte prin efectuarea cariotipului pentru identificarea rearanjamentelor cromozomiale care pot include regiunea de dimensiuni largi Sindromul WAGR Este un sindrom de contiguitate genică bine viermi și medicamente anti vierme, ce include tumora Wilms, aniridie, defecte genito-urinare şi retard mintal.

Cu excepţia defectelor genito-urinare care par să fie cauzate de o variantă a mutaţiei de la nivelul locusului tumorii Wilms, fiecare din cele 3 anomalii este asociată cu o anumită genă; aceste trei gene sunt dispuse în tandem pe braţul scurt al cromozomului Fenotipul variază în funcţie de mărimea deleţiei. Statistic, din copiii cu aniridie vor dezvolta tumora Wilms, în timp ce doar din copiii cu tumora Wilms asociază aniridie.

Toate tipurile de soți deleţiei 22q Acest spectru include hipoplazia sau aplazia timusului deficite imune şi a glandelor paratiroide hipocalcemieanomalii cardiace, dismorfie facială sugestivă, despicatură palatină sau insuficienţă velo-palatină, anomalii reno-urinare, anomalii scheletice, întârziere în dezvoltarea psihomotorie şi tulburări psihice, dificultăţi de învăţare şi altele.

Se pare că deleţia de 3Mb din porţiunea proximală a braţului lung al cromozomului 22 22q Aceste recombinari intracromozomiale vor genera o structură în formă de buclă ce va fi detectată ca un defect de către enzimele de reparare. Enzimele vor exciza ADN-ul din buclă şi vor reface porţiunea lineară a cromozomului; va rezulta astfel o deleţie cu pierderea tuturor genelor asociate.

Deleţia 22q11 este de obicei prea mică pentru a fi identificată prin examenul citogenetic de rutina însă poate fi demonstrată prin tehnica FISH1;3. Recomandări pentru determinarea cariotipului constituţional — în scop de diagnostic la nou-născuţi sau copii mici ce prezintă semne sau simptome clinice sugestive pentru o anomalie cromozomială malformaţii congenitale multiple însoţite de tulburări de creştere şi retard psihomotor ; — persoane cu ambiguitate genitală pentru stabilirea sexului genetic şi identificarea unei anomalii a cromozomilor sexuali ; — pacienţi cu retard mintal de cauză neprecizată, mai ales dacă se asociază cu dismorfism cranio-facial şi cu o anamneză familială pozitivă; — cupluri cu infertilitate, nou-născuţi morţi, nou-născuţi vii plurimalformaţi sau avorturi spontane recurente în vederea depistării unor anomalii cromozomiale echilibrate 1;3.

Specimen recoltat — sânge venos4. Recipient de recoltare — vacutainer ce conţine heparină ca anticoagulant4. Cantitate recoltată — 5 mL sânge4. Cauze de respingere a probei — folosirea unui alt tip de anticoagulant; probe vechi, coagulate, hemolizate sau contaminate bacterian4. Stabilitate probă — maxim 72 ore din momentul recoltării probei până la intrarea acesteia în lucru4.

Metoda — tehnica clasică de bandare G; se va suplimenta cu testarea FISH în funcţie de suspiciunea clinică; sunt analizate 15 metafaze dintre care 5 sunt cariotipizate4.

La buletinul final va fi ataşată şi cariograma pacientului respectiv1;4. Bibliografie 1. Constance K. Applications of Cytogenetics in Modern Pathology. Chromosome Abnormality. Reference Type: Internet Communication. Eberhard Passarge.